Ce bine

Ce bine “pare-a fi”...

Când inima începe-a se răci,

Cugetul încetineaz-a mai gândi,

Tristeţea-ncepe sufletul a părăsi…

 

Totuşi uneori fulgeră prin minte,

Nu pot să nu-mi aduc aminte

Cu toate că… nimic de-acum nu simte…

Mă conving: şi inima poate să mintă.

 

O ultimă suflare şi inima încă e caldă,

Simt adânc înfipte ace,

Ce cu sânge nemilos o  scaldă.

Acum nu întreba de ce ea tace…

                                        Ce bine…

   

Mai visez

Adie iar o nostalgie   

În vara asta sclipitoare...

Şi mai visez la nebunia

Trăită-n dor şi sărutare.                

 

Îmi amintesc cum aşteptam

Cu nerăbdare: stam la geam,

A inimii bătaie-astâmpăram,

Când auzeam doi paşi la uşă.

 

Încerc cu ploaia să imit

O urmă cunoscută,

Nu pot din gânduri să evit

Calvarul persistent în noaptea mea tăcută.

 

Şi aţi plecat lăsând în urmă                         

Seducător parfum de clipe, amintire...

Şi mai visez la astă lume,

Să mă scufund în euforie.

 

De-acum nu voi uita nicicând

Acel parfum încântător,

Ce mă lăsa placut zâmbind

În revărsări de următorul dor.

 

V-aţi dus − O enigmatică minune,                

Lăsând albumul meu pustiu.

No voi uita în veci pe lume: un Nume( ),

Ce m-a zidit aşa acum să fiu...

 

Şi aţi plecat − O primăvară,

De pe un plai cu flori de dor,          

O veşnică a mea comoară,

Ce şi acum provoac-un arzător, dulce fior. 

                                                       

 

 

 

Mă iartă, inima îmi plânge, iar suspin...             

Promit că voi întoarce de acum

Făgăduita clipă, ce arde-n veşnic chin

Şi nu devine rece scrum. 

 

 

 

 

Something...missing...waiting...U