Post Scriptum pentru Dumneavoastră ... 

Gol lăuntric

 Îi scrii din dor...

 Şi te izbeşti de-a Lui tăcere;

 Nu-ţi rămâne decât să mori

 Spre să-ţi alini durerea...

 Orice clipă e fluidă, încântător,

 Dar şi fragilă.

 Priveşti în ceasul său nimicitor,

 Ştii că privirea sa nu e ostilă.

           

 

 

Singuratatea  umple sufletul,

Nu mai suporţi în zid încă o rană

Tăcerea distrugându-ţi cugetul,

Acoperindu-ţi ochii cu năframă.

 

Un gol lăuntric iarăşi te doboară,

Traumatizat te laşi ucis;

Vrei chipul lui angelic să apară

În dulcele-ţi şi nesfârşitul vis.

 

Şi bucuria des e nimbul

Unei suflări jalnic strivite,

Şi totuşi n-o dau nici în schimbul

Altei stări de chin dosită.

 

Mai bine resemnat să mor  

În tainica tăcere,

Încetinit de-apăsătorul dor

Simţi răsuflarea piere...

Cu drag...

                Ghenryeta